Filmul „Burzynski” este povestea unui medic, doctor in biochimie, pe nume dr. Stanislaw Burzynski care a castigat cea mai mare si poate cea mai complicata si ciudata batalie impotriva FDA (Agentia Federala a Medicamentului, Food and Drug Administration in lb. eng in text) din istoria SUA.

Bătăliile incununate de succes impotriva guvernului SUA s-au dat pe subiectul medicamentelor anti-cancer cu ţintă genetică ale dr. Burzysnki, descoperite in anii ’70, numite “antineoplastons”. In prezent, aceste medicamente au trecut de faza testelor clinice Phase II FDA in 2009 si ar putea intra in faza finala de testare FDA in 2011, cu conditia ca dr. Burzynski sa stringa cei 300 milioane dolari necesari finantarii fazei finale a testelor.

Cand antineoplastonele vor fi aprobate, va fi marcat in istorie momentul in care un singur cercetator, nu o companie farmaceutica, va detine patentul exclusiv si drepturile de distributie asupra unei descoperiri medicale epocale.

Antineoplastonele sunt responsabile pentru vindecarea unora dintre cele mai incurabile forme terminale de cancer. Diversi pacienti vindecati de cancer - care au ales aceste medicamente il locul chimioterapiei sau radioterapiei - sunt prezentati in film cu dosare medicale complete care dovedesc diagnosticul si vindecarea. De asemenea, sunt prezentate testele clinice sistematice supravegheate de FDA (Food & Drug Administration) care compara antineoplastonele cu alte tratamente disponibile, acestea fiind publicate in literatura medicala de specialitate.

O forma de cancer – gliomul pontin intrinsec difuz n-a fost niciodata vindecat in vreun test clinic controlat stiintific, in istoria medicinei. Antineoplastonele detin recordul primelor vindecari din istorie. Zeci de vindecari. [ANP - PubMed 2003] [ANP - PubMed 2006] [Rad & other - PubMed 2008] [Chemo/Rad - PubMed 2005]

Acest documentar isi duce spectatorii intr-o calatorie lunga de 14 ani, periculoasa, dar victorioasa, aratandu-le ce au trebuit sa indure doctorul Burzynski si pacientii sai pentru a obtine aprobarea de catre FDA a testelor clinice cu antineoplastone.

Dr. Burzynski locuieste si practica medicina in Houston, Texas. Initial, in perioada 1977-1995, a putut sa produca si sa administreze pacientilor, fara aprobarea FDA, medicamentul descoperit intrucat legea din Texas nu cerea medicilor sa se supuna legislatiei federale in aceasta privinta. Intre timp legislatia s-a schimbat.

Asa cum se intampla cu orice care zdruncina paradigmele curente, capacitatea dr. Burzynski de a vindeca in mod repetat forme incurabile de cancer a uluit industria medicala. In mod ironic, acest fapt a atras numeroase investigatii din partea Comisiei Medicale din Texas (Texas Medical Board) care l-a dat in judecata de numeroase ori, chiar pana la Curtea Supremă, in incercarea fara succes de a-l opri.

Intr-un mod asemanator, FDA (Food and Drug Administration) l-a dus pe Dr. Burzynski de patru ori in fata Juriului Federal Suprem in decursul a zece ani, in incercarea de a-l pune sub acuzare. Toate actiunile in justitie l-au exonerat de orice vina. In final, in 1995, in a 5-a sedinta a Juriului Suprem, dr. Burzynski a fost pus sub acuzare. Acuzarea a generat doua procese juridice federale si doua complete de judecata l-au gasit nevinovat. Daca ar fi fost condamnat, dr. Burzynski ar fi primit 290 ani intr-o inchisoare federala si 18.5 milioane de dolari amenda.

Totusi, ceea ce s-a aflat cativa ani dupa ce dr. Burzynski si-a castigat libertatea ne ajuta sa avem o imagine mai coerenta asupra adevaratelor motive din spatele persecutiei neincetate a guvernului SUA impotriva doctorului in medicina Stanislaw Burzynski.

Nota: Cand antineoplastonele vor fi aprobate pentru uzul public, un singur cercetator va detine dreptul exclusiv de a produce si vinde aceste medicamente pe piata libera – lasand industria farmaceutica fara niciun profit de pe urma celui mai eficient tratament anti-cancer ţintit genetic descoperit vreodata.

When David Servan-Schreiber, a dedicated scientist and doctor, was diagnosed with brain cancer, his life changed. Confronting what medicine knows about the illness and the little-known workings of his body’s natural cancer fighting capacities, and marshaling his own will to live, Servan-Schreiber found himself on a fifteen- year journey from disease and relapse into scientific exploration and, finally, to health.

Combining memoir, concise explanation of what makes cancer cells thrive and what inhibits them, and drawing on both conventional and alternative ways to slow and prevent cancer, Anticancer is revolutionary. It is a moving story of a doctor’s inner and outer search for balance; radical in its discussion of the environment, lifestyle, and trauma; and compelling and cautionary in its proposal that cancer cells lie dormant in all of us and that we all must care for the “terrain” in which they exist.

Advocating a sea change in the way we understand and confront cancer, Anticancer is a radical synthesis of science and personal experience, an inspiring personal journey, and certainly a guide to “a new way of life.” Anticancer tells us:

◊ Why the traditional Western diet creates the conditions for disease and how to develop a science-based anticancer diet
◊ How and why sugar and stress feed cancer and ways to achieve life balance and good nutrition to combat it
◊ Why the effects of helplessness and unhealed wounds affect our ability to restore health
◊ How to reap the benefits of exercise, yoga, and meditation
◊ How to minimize environmental toxins
◊ How to find the right blend of traditional and alternative health care

Dr. Servan-Schreiber’s remarkable story as a cancer survivor and a scientist:

Avelo Bahtalo Elvetia! Rusine pentru mass-media manelizata din Romania! Presa din Franta a inceput sa ne catalogheze tigani acum 15 ani. Presa din Italia nu ne scoate din tigani, iar elvetienii ne spun ciori si corbi. Norvegienii se plang ca sunt victime ale inselaciunilor din partea tiganilor romani care le vand cupru pe post de aur.

Toate aceste natiuni au insa un numitor comun: presa locala, ziaristii din aceste tari, isi apara conationalii, aratand cu degetul Romania, natiune care in proportie de 70 % ajunge in Europa sa se identifice cu sintagma de “Tzigania” sau tara tiganilor europeni.

Cum s-a ajuns aici ? Nu discutam despre impotenta diplomatiei romanesti care, si-a facut o traditie din a fi una din cele mai, nu slabe, ci fricoase, lipsite de reactie diplomatii europene, care nu face mai nimic sa apere pozitia romanilor in lume [ in Elvetia ciorile de romani sunt striviti in presa de o saptamana si nu exista inca nici o reactie oficiala a MAE, ca doar de aia platim taxe si impozite ], ci discutam despre faptul ca, in Romania, este poate singura situatie in care mass-media, nu numai ca nu ia apararea romanilor care tind sa fie identificati cu etnia rroma, insa promoveaza o Romanie manelista.
Discutam cu un prieten, manager la o companie elvetiana din Romania, care, pe marginea atacurilor la adresa romanilor din Elvetia, despre care am scris aici, mi-a transmis aceste lucruri:

Draga Iulian,
Vad si remarc, pe buna dreptate, ca romanii sunt supusi unui tir de acuzatii ingrijoratoare in Elvetia. Sincer este prima oara cand in tara mea, conationalii mei se pronunta cu asemenea agresivitate la adresa unei natiuni europene, insa, hai sa vedem cum s-a ajuns aici. Eu, stii bine, lucrez si locuiesc in Romania de 5 ani.

Dragule, sunt socat de faptul ca, in presa romana, nici macar un singur ziar nu a scris editoriale de atitudine fata de linsajul mediatic la care sunteti supusi in Elvetia. Sunt surprins sa vad ca oficialii din politica voastra externa se fac ca nu vad si ca nu aud, si nu se declara, oficial, macar ingrijorati de escaladarea acestor lucruri la adresa romanilor in presa elvetiana.

Pai daca voi nu va aparati, cine sa va apere ? Stii de exemplu faptul ca, au existat luari de pozitie din partea presei germane, adica au ajuns ziaristii nemti sa-i apere pe romani, in vreme ce ziaristii vostrii nu spun nimic ? Pentru un elvetian este o chestiune ciudata, pe care o poate elucida doar traind in tara voastra. Pentru ca, sa ma ierti insa, programele voastre TV abunda de productii centrate pe imaginea tiganilor.

De Revelion am vazut o chestiune groteasca, am vazut cum niste valori istorice ale romanilor, erau jucate de catre niste celebritati locale carora voi le spuneti manelisti. Fetita mea invata la scoala germana din Bucuresti, iar colegii ei discuta in pauze despre aventurile unei printese in filmul Inima de Tigan. In ziarele voastre, nuntile, divorturile si viata tiganilor fac cap de afis, astfel incat intreaga imagine a tarii este construita in jurul lor, astfel incat, cum vreti sa nu fiti identificati cu ei ; adica, cultura voastra ca popor deja este asimilata de cultura tiganilor romani, si cred ca este un eveniment unic, in care o etnie fara civilizatie sa domine un intreg popor si aici ma refer la faptul ca, vina o poarta mass-media care este centrata si preocupata sa faca audienta, exacerband la maximum imaginea tiganilor, astfel incat, in mod firesc tara voastra a ajuns sa fie asimilata cu locul de bastina al tiganilor europeni.

Sinuosul drum al lebedei din Austria catre graterele faraoancelor si magraonilor a trecut invariabil prin presa romana. Iata ca aceasta goana dupa audienta, care implica scoaterea in prim-plan al non-valorilor, al manelistilor, au adus Romania la stadiul de cultura facuta sub coviltirul carutei.

Mega-productii gen Inima de Tigan sau Regina, nu trebuie sa uitam ca au avut audienta maxima de exemplu in ziua alegerilor, atunci cand ROMANII [ nu rromii ] nu fost mai preocupati sa nu rateze episodul respectiv, decat sa isi exercite dreptul la vot.

Am facut aceasta paralela pentru ca, in cursul acestei dimineti am discutat telefonic cu Ambasadorul Romaniei la Berna.

Domnul Sava, s-a declarat incantat de faptul ca sunt preocupat de imaginea romanilor in Elvetia, si sincer mi s-a parut a fi un diplomat, care este plin de intentii bune, insa este cam legat de maini si de picioare. Asta pentru ca, dansul mi-a spus ca a informat MAE despre ceea ce se intampla in presa elvetiana la adresa romanilor [s-au lipit ostentativ afise infatisand ciorile de romani inclusiv pe strazile oraselor elvetiene ] si asteapta o reactie a oficialilor romani. Insa, interesante sunt cifrele avansate de domnia sa, care ne demonstreaza faptul ca, Elvetia chiar era ultima tara din Europa care avea dreptul sa ne catalogheze drept ciori, si sa discute, despre un referendum care sa interzica cetatenilor romani, dreptul la libera circulatie pe teritoriul tarii lor.

Astfel pe piata muncii din Elvetia exista circa 750000 de muncitori straini, in aceasta tara posibilitatea de a muncii la negru fiind redusa. Din acesti 750000 de muncitori straini din Elvetia, doar putin peste 3900 sunt romani, adica sub un procent, astfel incat prezenta romanilor este extrem de redusa. Insa, din acesti 3900 de romani care muncesc in Elvetia, si din cauza carora nu mai au loc sa respire elvetienii, in proportie de 90 % sunt oameni de o inalta probitate profesionala si morala: manageri MBA, profesori, medici adica romani care reprezinta cu cinste tara noastra. Este evident astfel faptul ca, cel putin in cazul acestor atacuri xenofobe din presa elvetia, MAE trebuia sa intervina, pentru ca romanii se simt efectiv abandonati de toata lumea, adevarati fii ai ploii.

Un profesor roman care preda la catedra unei universtitatii din Berna imi spunea : ” Am invatat la Oxford , predau de peste 20 de ani, insa nu am crezut ca o sa apuc ziua in care, la curs, studentii sa ma intrebe daca nu cumva si eu am rude tigani in familie ! Nimeni nu ne apara, nici presa romana, nici autoritatile romane, nimeni, astfel incat nu ne mai ramane decat sa ne punem cenusa in cap, sau sa renuntam pur si simplu sa mai declaram ca suntem romani ! Inainte de ‘89 eram priviti cu simpatie aici, noi romanii, eram considerati oameni eminenti, insa in numai 20 de ani, am ajuns sa primim in bloc eticheta de tigani.

Si cum sa nu o faca, daca in presa romana nimeni nu vorbeste de romanii de succes, de romanii inteligenti, si asta pentru ca ziarul se vinde numai daca il are pe prima pagina pe Guta, Minune, etc. Eu refuz sa ma las manelizat, insa asta se pare ca este echivalent cu a renunta sa ma mai consider roman.
Tara mea se cheama Romania, nu RRomania!”

Dati mai departe !