Quo vadis, preafericite?
In ziarul Adevarul din 24 dec 2008 citesc un articol in care actualul patriarh Daniel, printre altele, afirma ca:
„Astăzi, familia creştină se confruntă cu criza economică, cu criza morală, cu criza spirituală (sectarismul, fanatismul şi prozelitismul religios)”, arată Preafericitul Părinte.
Daca nu esti atent, poti sari usor peste fraza fara a-i sesiza semnificatia. Si eu am facut la fel, dar cateva secunde mai tarziu m-am oprit si m-am intrebat: ce vrea sa spuna cu criza spirituala? Imediat am inceput sa intorc ideea pe toate partile si iata ce explicatie am gasit.
Probabil ca, in perceptia bisericii ortodoxe (reprezentate de patriarh) criza spirituala nu are nici o legatura cu torentul de vulgaritate, prostie si materialism cu care ne sufoca mass-media, imoralitatea si lipsa de scrupule a clasei politice, injustitia ridicata la rang de putere in stat si disperarea si lipsa de speranta a oamenilor, ca rezultate ale acestora.
Probabil ca biserica ortodoxa nici nu se ingrijoreaza cu asemenea lucruri “pamantesti”, fiind mai mult preocupata de consolidarea puterii sale politice, puterii financiare si dominatiei asupra altor confesiuni religioase. Altfel de ce ar evita cu atata galanterie sa arate cu degetul adevaratele probleme, menajand clasa politica si mass-media?
Fireste, in cuvantarea patriarhului sunt mentionate si cateva probleme concrete: sărăcia, şomajul, nesiguranţa zilei de mâine, dar şi avortul, divorţul, abandonarea copiilor şi libertinajul. Insa revine intrebarea: din ce cauze au aparut acestea? Au picat din cer? Ne-am nascut cu ele? Sau exista niste cauze si niste responsabili?
Cuvantarea preafericitului parinte seamana foarte mult cu discursurile demagogice pe care le auzim de 19 ani incoace: in Romania exista coruptie, dar nu exista corupti. Sau, translatat in termenii crizei spirituale: avem o criza spirituala, dar nu noi (societatea, mass-media, biserica, sistemul de invatamant, institutiile de cultura, etc) suntem de vina, criza …s-a intamplat pur si simplu!
Loading ...